Archive for Mai 2010|Monthly archive page

De ce limita e cerul

Post filozofic.

Pentru ca tot ce stim azi sa facem am invatat la un moment dat. Si pentru ca daca acest proces ar continua in aleasi ritm asiduu ca pana acum, limita ar fi cerul. La 25 de ani, dupa ce scoala e gata, te loveste brusc. Ce fac? Incotro ma indrept? Ma opresc aici si sunt multumit, sau evoluez ca in precedentii 25 de ani? Bun, job-ul ca job-ul, dar in celelalte 8 ore? Ce fac in restul timpului? Ies la bere, urc pe munte, fac sport, ma droghez, joc la pariuri, citesc, iubesc, ma uit la filme, merg la teatru, plec in calatorie, scriu pe blog, invat o limba straina, scriu poezii, ma joc pe calculator, ma apuc de un business mic, imi urmaresc pasiunile, merg le dentist inainte sa ma doara dintii, mananc mai mult sau mai putin, merg cu masina sau cu bicicleta sau cu rolele, imi iau caine, castig la loto, muncesc mai mult? Ce aleg dintre toate astea sa fac acum imi va influenta cursul vietii in continuare. Ceea ce am facut deja pana acum cred ca este un model destul de bun, dar acum mai si gandesc (nu, cand eram in liceu nu pot sa spun ca gandeam), mai am si niste obiective stabilite de mine, lucrurile sunt putin altfel. Dar esenta, adica evolutia, a ramas aceeasi. In toti anii de invatatura, la scoala sau alte feluri de invatatura, am evoluat. Oprirea din acest proces inseamna un pas inapoi, inseamna o limitare inconstienta a viitorului si a posibilitatilor de a muta munti din loc.

Sfarsit post filozofic.

Viena – obiectiv

Am ridicat in slavi orasul asta de cate ori am avut ocazia. Daca cineva m-ar asculta, ar crede ca aici e raiul pe pamant. Dar ca orice padure, are si uscaturile ei. Sunt o serie de lucruri pe aici, cum sa le zic eu asa… triste. Citește în continuare

Melodie de criza

Merge pe timpurile astea…

Comunicarea in IT

„Nu pot sa cred ca de fapt comunicarea este problema in IT!” declara uimita o inocenta blonda colega azi.

Dar nu, de fapt programatorul este o persoana sociabila. Ar fi un politician invidiat, cu o cariera stralucita, dar lui ii plac mai mult bitisorii. Ar fi primul astronaut pe Marte, dar a ales descoperirea puterilor tranzistorului. Ar fi un Zig Ziglar junior, dar un Apache in balarii are mai multe de spus despre viata. Ar fi cel mai bun vanzator de chestii inutile si scumpe, dar un SQL bine scris aduce mai multa satisfactie. Ar fi un orator motivational cu renume, dar nu se poate lipsi de World-Of-Warcraft. Nu am scris corect World-of-Warcraft? Trece-ti-o la greseli gramaticale.

NORMAL Citește în continuare

French way of doing business

Retards

Fistic

Azi continuam seria de obsesii alimentare. Dupa ciocolata, care a fost, este si va ramane numarul unu, avem fisticul.

Nici nu stiam ce inseamna acest cuvant, nici nu stiam cum se numeste planta/arborele/animalul care produce asa ceva cand am mancat prima data. Si acum sunt inca bine, viciul este abia la inceput. Adica mananc jumatate de kilogram in doua zile, ceea ce ma tine pe linia de plutire. Bine, mai bate ficatu in teava din cand in cand, dar m-am invatat.

Intre timp am ajuns sa stiu firmele care comercializeaza asa ceva. Fiesta sunt praf, au pungile mari, colorate si frumoase, dar jumate goale. Cele mai cinstite firme sunt cele care il ambaleaza la vedere, gen Orlando’s sau ceva gen. Vezi ca e mult si ca e bine facut – asta iti da incredere in produsul final si iti deschide si pofta 😛

Fisticul este plin de vitamine. Bineinteles ca vor descoperi cercetatorii englezi ca nu e bun in cantitati industriale, dar e primul aliment pe care il pot consuma fara stres ca ingrasa, face cearcane, creste parul cret sau imbatraneste. Asa ca dragi cercetatori, sa va bag*&i in *&# 8n$%#*i@… ! Dar sa nu divagam.

Ca si cu ciocolata, nici cu fisticul nu cred ca am o problema. Adica un kilogram in partu zile nu pare mult, nu? Inseamna multe vitamine 🙂