Archive for the ‘probleme’ Tag

Comunicarea in IT

„Nu pot sa cred ca de fapt comunicarea este problema in IT!” declara uimita o inocenta blonda colega azi.

Dar nu, de fapt programatorul este o persoana sociabila. Ar fi un politician invidiat, cu o cariera stralucita, dar lui ii plac mai mult bitisorii. Ar fi primul astronaut pe Marte, dar a ales descoperirea puterilor tranzistorului. Ar fi un Zig Ziglar junior, dar un Apache in balarii are mai multe de spus despre viata. Ar fi cel mai bun vanzator de chestii inutile si scumpe, dar un SQL bine scris aduce mai multa satisfactie. Ar fi un orator motivational cu renume, dar nu se poate lipsi de World-Of-Warcraft. Nu am scris corect World-of-Warcraft? Trece-ti-o la greseli gramaticale.

NORMAL Citește în continuare

Fistic

Azi continuam seria de obsesii alimentare. Dupa ciocolata, care a fost, este si va ramane numarul unu, avem fisticul.

Nici nu stiam ce inseamna acest cuvant, nici nu stiam cum se numeste planta/arborele/animalul care produce asa ceva cand am mancat prima data. Si acum sunt inca bine, viciul este abia la inceput. Adica mananc jumatate de kilogram in doua zile, ceea ce ma tine pe linia de plutire. Bine, mai bate ficatu in teava din cand in cand, dar m-am invatat.

Intre timp am ajuns sa stiu firmele care comercializeaza asa ceva. Fiesta sunt praf, au pungile mari, colorate si frumoase, dar jumate goale. Cele mai cinstite firme sunt cele care il ambaleaza la vedere, gen Orlando’s sau ceva gen. Vezi ca e mult si ca e bine facut – asta iti da incredere in produsul final si iti deschide si pofta 😛

Fisticul este plin de vitamine. Bineinteles ca vor descoperi cercetatorii englezi ca nu e bun in cantitati industriale, dar e primul aliment pe care il pot consuma fara stres ca ingrasa, face cearcane, creste parul cret sau imbatraneste. Asa ca dragi cercetatori, sa va bag*&i in *&# 8n$%#*i@… ! Dar sa nu divagam.

Ca si cu ciocolata, nici cu fisticul nu cred ca am o problema. Adica un kilogram in partu zile nu pare mult, nu? Inseamna multe vitamine 🙂

Ciocolata

Razboiul cu ciocolata e pierdut din start. Singurul mod prin care ma pot abtine de la ciocolata este sa nu am prin preajma. Si nu mananc doar de nevoie, ca imi scade glicemia sau ca ma simt fara energie. La urma urmei, e doar un ciob de ciocolata. Ultima data cand am mancat doar un ciob de ciocolata a fost de curand. A fost unul singur pentru ca era ultimul.

Nimeni nu s-a ingrasat de la ciocolata. Citește în continuare

Definitia nebuniei

Este sa faci acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite.

In momentul in care astepti lucruri noi sa se intample, e clar ca trebuie sa actionezi diferit, sa te comporti diferit. Sa schimbi ceva. Doresti atentia unei persoane, e momentul sa intri in vorba cu ea. Doresti o masina noua, e momentul sa incepi sa strangi bani. Dorest un loc de parcare, deszapezeste-l! Doresti sa pleci undeva departe, e momentul sa incepi sa cauti destinatii. Doresti sa faci o bucurie cuiva drag, e momentul sa incepi sa asculti ce isi doreste. Doresti o viata mai buna, e momentul sa incepi sa o schimbi.

Nebunie poate e mult spus pentru cele de mai sus. Dar ignoranta, lene, inconstienta poti sa ii spui. Asta pe langa ca sfideaza orice logica sa astepti sa ti se intample ceva bun fara sa faci nimic. Schimbarile pe care le poti face se incadreaza intr-o plaja larga. Sa scrii pe blog, sa insiri cuvinte care se transforma in pareri pe care oamenii le citesc si le judeca, tot o schimbare este. Si sa nu mai mananci la KFC inseamna tot o schimbare. Si sa cauti un job mai bun de fiecare data cand te nemultumeste cel vechi nu e deloc usor. Dar sa persisti in prostie, in ignoranta, in mediocritate si apoi sa te plangi ca nu se schimba nimic este foarte usor. Bun, deci n-am schimbat nimic, ce grea e viata. Pai viata e grea de cand te nasti pana mori daca esti un pasiv care asteapta in loc sa actioneze. De ce te mai miri ca nu se schimba nimic in viata ta daca tu faci acelasi lucruri???

Si acest post se incadreaza in categoria „ce pula mea zice asta aici, normal ca asa e, nu e nevoie sa citesc pe un blog, stiu si eu asta”. Ei bine, se pare ca aceste banalitati total logice, aceste oarecum silogisme, care au sens in orice circumstanta, care sunt adevaruri generale sunt de fapt ignorate cu buna stiinta de multi. Nah, nu de multi, de aproape toti. Poate si de mine uneori, de ce sa nu pun punctul pe i. Si nu, nu e de ajuns sa constientizezi greseala, trebuie sa incerci sa o si indrepti…

Iar am zis!

Frugalitate

De fiecare data cand aud un cuvant nou devin entuziast. Si incep sa caut explicatii, definitii.

Una completa am gasit-o pe Wikipedia. Despre frugalitate am mai vorbit, doar nu stiam ca se numeste asa. Frugalitate inseamna sa te bucuri de un pahar de vin acasa in loc de un restaurant luxos. Frugalitate inseamna o vacanta la un hotel decent de trei stele si o plimbare pe malul marii in loc de un hotel de cinci stele. Frugalitate inseamna mancare hranitoare si nu fast-food-uri scumpe. Inseamna sa cumperi ACELASI lucru peste o saptamana pentru ca atunci sunt reduceri si nu acum cand e mai scump. Inseamna sa-ti iei sosete Ciserom din Obor si nu din Zara de pe KartnerStrasse. Inseamna sa-ti ingrijesti Skoda in loc sa iti rupi Mercedesul. Inseamna in general chibzuinta, dar nu zgarcenie.

Din pacate traim in tara in care frugalitatea nu este o alegere. Citește în continuare

Greseala

Greseala face parte din viata.

Cand inveti ceva nou esti predispus greselilor. Cand inveti sa mergi pe bicicleta cazi de cateva ori inainte sa iti mentii echilibrul. Apoi primele plimbari mai cazi de cateva ori. Apoi cazi din ce in ce mai putin. Pana ajungi un bun biciclist si nu mai cazi deloc. La fel, cand inveti sa inoti. Iei multa apa la inceput, ai senzatia ca nu poti respira, ca te ineci. Apoi incepi sa dai din picioare si din maini, vezi ca apa de fapt te ajuta, te tine deasupra ei cu minim de efort din partea ta. Si incepi sa inoti, mai iei apa inca, dar incepi sa prinzi ideea. Pana cand inveti sa respiri, sa coordonezi mai bine miscarile si ajungi un bun inotator.

La asta voiam sa ajung Citește în continuare

Cum va tund?

Am aceasta problema si nedumerire de la 12 ani jumate, cand am fost intrebat prima data. Pana atunci raspundea tata si nu eram niciodata atent. Proasta idee. M-am uitat si atunci, ca si acum, ca Jack la vrejul de fasole. Lung. Care ar fi un raspuns plauzibil la aceasta intrebare? Cum sa il exprim intr-un mod cat mai putin penibil? Cat de mult pot exprima in cuvinte?

Sunt cateva raspunsuri pe care le-am incercat de-a lungul timpului: Citește în continuare